DespreIstoricEvoluţieIntegrarea şi devenirea centrului universitar

Integrarea şi devenirea centrului universitar

Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 894 din 27 august 1965 (publicată în Buletinul Oficial al R.S.R., nr. 2, din 10 septembrie 1965) ia naştere Universitatea din Craiova, a cărei constituire s-a legitimat prin necesitatea dezvoltării economice şi culturale a Olteniei, precum şi prin cerinţa pregătirii superioare de specialitate într-o instituţie academică de referinţă în zonă.

 

În hotărârea menţionată se stabilea că Universitatea din Craiova va cuprinde: Facultatea de Matematică, Facultatea de Chimie, Facultatea de Filologie, Facultatea de Ştiinţe Economice, Facultatea de Electrotehnică, Facultatea de Agricultură şi Facultatea de Horticultură. Hotărârea prevedea că, odată cu înfiinţarea Universităţii, Institutul Agronomic îşi încetează activitatea, facultăţile lui trecând în cadrul acesteia, iar Institutul Pedagogic de 3 ani va continua să funcţioneze cu Facultatea de Istorie-Geografie şi Facultatea de Ştiinţe naturale, dar va fi integrat administrativ şi funcţional noii instituţii universitare.

În aceste condiţii, în septembrie 1966 se deschid oficial cursurile Universităţii din Craiova, cu şapte facultăţi de profil universitar, agronomic, tehnic şi economic, şi cu două facultăţi de profil pedagogic.

Prin integrarea într-o singură instituţie de învăţământ superior a facultăţilor agronomice (cu o anumită tradiţie), a unor facultăţi cu profil real (reorganizate în cadrul Institutului Pedagogic), a celor două facultăţi cu profil pedagogic şi a noilor facultăţi (de electrotehnică, studii economice şi, mai târziu, de medicină şi mecanică), Universitatea din Craiova inaugura o structură originală, neexperimentată, până la această dată, în ţara noastră, a cărei eficienţă a fost probată în anii următori de sporirea constantă a numărului facultăţilor şi specializărilor, a cadrelor didactice şi a studenţilor.

Definitivându-şi propria structură, fundamentată pe articularea unor specializări diverse, Universitatea din Craiova va evolua pe această direcţie multidisciplinară, aprofundând domeniile existente şi adăugând acestora, în timp, altele neexperimentate în învăţământul superior craiovean.

 

Facultăţile de Matematică şi Chimie, integrate în comunitatea academică iniţială a Universităţii, îşi modifică structura în 1974, prin reunirea lor într-o singură entitate: Facultatea de Ştiinţe ale Naturii. Din cele 8 secţii ale facultăţilor de Matematică şi Fizică-Chimie, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe ale Naturii au rămas doar 4 (Matematică, Informatică, Fizică şi Tehnologie chimică şi anorganică), cărora li s-a adăugat cea de Tehnologie chimică organică (nou înfiinţată).

Beneficiind de o anumită tradiţie, Facultatea de Agricultură şi-a continuat activitatea prin catedrele de Maşini agricole şi organizare, Agrofitotehnie, Prelucrarea şi păstrarea furajelor şi zootehnie. Până în anul 1974, durata perioadei de pregătire a studenţilor în această facultate a fost de 5 ani (4 ani şi jumătate – învăţământ teoretic şi practic, iar o jumătate de an – practică în producţie). Din anul universitar 1974-1975, ciclul de studiu s-a redus la 4 ani, în care se includea şi practica de specialitate. Ca urmare a prevederilor oficiale, ce vizau desfăşurarea procesului de învăţământ superior prin corelarea acestuia cu producţia şi cercetarea, din anul universitar 1974-1975, planurile de învăţământ au cunoscut substanţiale modificări, în ceea ce priveşte timpul alocat cursurilor şi lucrărilor experimentale, pe de o parte, şi desfăşurării practicii de specialitate, pe de altă parte.

 

Facultatea de Horticultură a reuşit să-şi formeze un corp profesoral de excepţie. Din cadrul acestuia, 4 au fost membri titulari ai Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice: Prof. univ. dr. doc. Mircea Oprean, Prof. univ. dr. doc. Radu F. Ion, Prof. univ. dr. doc. Şonea Vasile, Prof. univ. dr. Teodorescu Ştefan. Înfiinţarea Universităţii din Craiova a reprezentat, printre altele, şi inaugurarea învăţământului superior economic în Oltenia.

 

Facultatea de Ştiinţe Economice a marcat o nouă etapă în extinderea învăţământului superior în Craiova. La înfiinţare, facultatea era organizată în trei secţii: Economia industriei, construcţiilor şi transporturilor; Contabilitate şi Economia agriculturii. În anii următori, acestora li se vor adăuga secţiile de Finanţe şi Finanţe-contabilitate. Facultatea a cunoscut una dintre cele mai rapide ascensiuni, ajungând, în anul universitar 1976-1977, să şcolarizeze 2100 de studenţi (reprezentând 23,71% din totalul studenţilor Universităţii), în condiţiile în care numărul acestora, în anul inaugural, a fost de 162. A devenit, astfel, din punctul de vedere al numărului studenţilor, cea mai mare facultate a Universităţii din Craiova. În perioada 1970-1977, Facultatea de Ştiinţe Economice a pregătit 2440 de specialişti în domeniu, care au fost repartizaţi în unităţi industriale, de construcţii, de transporturi, agricole, comerciale, în instituţiile financiare şi de credit, la consiliile populare etc., din întreaga ţară (circa 60% lucrând în zona Olteniei).

Învăţământul superior umanist în Craiova este legat de numele Institutului Pedagogic de 3 ani. Noua Facultate de Filologie, cu durata de 5 ani, şi-a început activitatea cu 61 de studenţi în anul I, grupaţi pe specializările română – franceză şi română – italiană. În anul universitar 1967-1968, a început să funcţioneze şi secţia fără frecvenţă, română – franceză, cu durata de 6 ani (în anul I fiind admişi 63 de studenţi). Numărul studenţilor facultăţii a sporit an de an, astfel că, în 1970-1971, cursurile acesteia erau urmate de 334 de tineri. Începând cu 1970-1971, specializărilor iniţiale li se adaugă şi cele de română – rusă, română – germană şi română – engleză, iar, pentru anul universitar 1972-1973, secţiei de română – o limbă străină (cu specializările menţionate anterior) i se alătură cea de franceză – română. În următorii ani s-au înfiinţat, pe rând, noi specializări (în 1974-1975, română – latină, în 1975-1976, franceză – română, franceză – rusă, franceză- engleză, în 1977 - franceză – latină).

 

În temeiul Decretului Prezidenţial din 1974, Facultatea de Istorie – Geografie, cu durata de trei ani, a trecut ca secţie de istorie-geografie, în cadrul Facultăţii de Filologie, devenită, astfel, Facultatea de Filologie şi Istorie. Competenţa academică a Facultăţii de Filologie şi Istorie a fost susţinută şi prin înfiinţarea lectoratelor de limbi şi literaturi străine. Primele lectorate străine în cadrul Universităţii din Craiova au fost: Lectoratul de limba franceză – la care au predat cadrele didactice: Alain Werthener,Bernard Ohier,Hubert Padiou; Jean Marie Rikolfis; Lectoratul de limba engleză: George W. Ayer,Margaret Locke; Lectoratul de limba macedoneană: Olga Ivanova; Docka Teodorovska; Lectoratul de limba bulgară: Gheorghi V. Petkov. De asemenea, mai multe cadre didactice de la Facultatea de Filologie şi Istorie au condus lectorate de limba şi civilizaţia română la universităţi din străinătate: Conf. univ. dr. Marin Petrişor – la ”University of Washington”, SUA, Seattle, Washigton; Lect. univ. dr. Eugen Negrici – la ”Universita Komensky”, Bratislava, Cehoslovacia; Lect. univ. dr. Titus Bălaşa – la ”Université de Strasbourg”, Franţa ş.a.

 

Învăţământul superior tehnic, experimentat, în perioada 1951-1958, de către Institutul de Maşini şi Aparate Electrice, va fi continuat, în centrul universitar din Craiova, de către Facultatea de Electrotehnică (începând din anul 1966). Iniţial, facultatea a cuprins secţiile de Electrotehnică – maşini şi aparate electrice şi Automatică. Diversificarea acestui profil, începând din 1972, prin adăugarea secţiei de Construcţii civile şi industriale, a culminat în 1978, când facultatea a fost structurată pe 6 secţii (Electrotehnică, Automatică şi calculatoare, Electromecanică, Maşini şi aparate electrice, Reţele electrice şi centrale electrice). Facultatea de Electrotehnică, de altfel, ca şi celelalte facultăţi ale comunităţii academice din Craiova, a cunoscut o creştere constantă a numărului cadrelor didactice şi studenţilor, cu fiecare an de funcţionare. Dacă în anul inaugural (1966-1967), a numărat 21 de cadre didactice şi 140 de studenţi, în anul 1975-1976, reprezentarea numerică a acestora a fost de 57, respectiv 1841, fiind, alături de Facultatea de Ştiinţe Economice, instituţia cu cei mai mulţi studenţi (22,56% din totalul Universităţii, de 8157).

Domeniul tehnic a fost completat, în anul 1977, prin înfiinţarea Facultăţii de Mecanică (cu secţiile: Tehnologia construcţiilor de maşini, Maşini unelte, Construcţii civile şi utilaje pentru industria materialelor de construcţii).

 

Facultatea de Medicină avea să fie una dintre cele mai aşteptate unităţi a învăţământului superior din Craiova, demersurile de constituire ale acesteia dezvăluind o întreagă istorie. Facultatea de Medicină a fost parte componentă a Universităţii din Craiova din anul 1970 (odată cu decretul de înfiinţare a Facultăţii de Medicină) şi până la transformarea acesteia în Universitatea de Medicină şi Farmacie în anul 1998 (prin Legea nr. 119/05.06.1998).

Universitatea din Craiova a reuşit, în perioada 1966-1989, să-şi formeze o structură academică originală, prin integrarea administrativă şi funcţională a unor specializări multiple într-o instituţie unitară. Dincolo de asigurarea pregătirii unor specialişti, a căror competenţă era necesară în diverse domenii sociale (industrie, educaţie, agricultură, economie, medicină etc.), Universitatea din Craiova a reprezentat esenţa comunităţii academice în zona Olteniei şi principalul mijloc de promovare a valorilor şi exigenţelor ştiinţifice.

Universitatea din Craiova a cunoscut o continuă dezvoltare, încă de la înfiinţare, reflectată, în special, de evoluţianumărului studenţilor, care, la rândul ei, a determinat o constantă mărire a corpului profesoral. În perioada 1948-1949, 1965-1966, numărul studenţilor a crescut de la 374 la 2670, iar cel al cadrelor didactice, de la 38 la 431. Între 1970-1980, numărul studenţilor înscrişi la cele trei forme de învăţământ superior (zi, seral şi fără frecvenţă) cunoaşte o continuă creştere: de la 5895 (în anul universitar 1970-1971) la 9589 (în 1979-1980)22. Între 1980-1990 (perioadă în care numărul facultăţilor este de 8, în primii 6 ani, şi de 7, în următorii 4 ani), numărul total al studenţilor înscrişi a fost de 90.120. După anumite statistici, din anul 1950 (când se înregistrează prima promoţie de absolvenţi cu doi ani ai instituţiei) şi până în anul şcolar 1989- 1990 inclusiv, au încheiat studiile în centrul universitar din Craiova un număr total de 30.058 absolvenţi (din care: 4707 între anii universitari 1950-1951 şi 1973-1974, iar 23351 în intervalul 1974-1975 şi 1989-1990).

 

Numărul cadrelor didactice ale Universităţii din Craiova a crescut neîncetat: de la 431 (1972-1973) la 714 (1975-1976) şi, apoi, la 739 (1980-1981). Ulterior, în anul universitar 1985-1986, a scăzut cu puţin sub 700, iar, peste 4 ani, în anul şcolar1989-1990, era de 707 cadre didactice.

Prin numărul şi calitatea pregătirii studenţilor şi competenţa cadrelor didactice, prin baza tehnico-materială de care a dispus, prin rezultatele cercetării ştiinţifice (brevete, invenţii, cărţi, tratate de specialitate etc.), Universitatea din Craiova a dobândit un loc de prestigiu în sistemul învăţământului superior românesc, dinainte de 1990.

La 1 octombrie 1989, Universitatea din Craiova avea următoarea structură a facultăţilor şi specializărilor:

  • Facultatea de Agricultură, cu specializările: Agricultură şi Horticultură.

  • Facultatea de Electrotehnică, cu specializările: Electrotehnică, Automatizări şi Calculatoare, Electromecanică, Maşini şi Aparate Electrice (subingineri), Centrale Termoelectrice (subingineri);

  • Facultatea de Filologie, cu specializările: Limba şi literature română - o limbă străină (engleză, franceză, rusă), Limba franceză - limba română/ o a doua limbă străină (engleză, rusă, latină);

  • Facultatea de Mecanică, cu specializările: Tehnologia construcţiilor de maşini, Maşini-unelte, Utilaje pentru industria materialelor de construcţii (subingineri), Construcţii civile, industriale şi agricole (subingineri);

  • Facultatea de Medicină, cu specializarea Medicină generală;

  • Facultatea de Ştiinţe Economice, cu specializările: Economia industriei, construcţiilor şi transporturilor, Finanţe-Contabilitate, Contabilitate şi economia agrară;

  • Facultatea de Ştiinţe ale Naturii, cu specializările: Matematică, Informatică şi Fizică.

(Sursă: Monografia Universităţii din Craiova, 2008, Editura Universitaria, Editura Beladi,Monografie coordonată de:VLADIMIRESCU, ION; OTOVESCU, DUMITRU)