Academic DepartmentsLimbi Moderne AplicateAnul PregătitorPrograme Analitice

Programe analitice departamentul de limbi moderne aplicate

Anul universitar 2012 – 2013

An pregătitor, semestrul I

Limba română (curs practic - nivel elementar)

Număr de ore pe săptămână: 25

Programa analitică a Cursului practic de Limba română pentru studenţii străini

(anul pregătitor)

Obiective:

Cursul se adresează studenţilor străini care doresc să facă în România studii liceale sau universitare (licenţă, masterat, doctorat). Fiind un curs activ, orientat spre româna practică, cursul de limba română pentru studenţii străini din anul pregătitor urmăreşte: însuşirea de către studenţii străini a limbii române vorbite şi scrise; dobândirea competenţelor lingvistice (înţelegerea limbii vorbite, exprimarea orală, înţelegerea limbii scrise, redactarea corectă a unui text scris, interacţiunea în conversaţie), corespunzătoare nivelului B1, stabilite de Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi (CECR), elaborat de Consiliul Europei.

 

Conţinut:

Lecţii de fonetică şi de gramatică; activităţi şi aplicaţii practice pentru consolidarea structurilor  învăţate şi pentru dezvoltarea fluenţei în comunicare (texte, exerciţii gramaticale; compoziţii şi conversaţii pe diverse teme; lectura şi comentariul unor articole din ziare/ reviste şi al unor texte literare; rezumatul unor texte literare).

Cursul este structurat pe trei secţiuni:

A)   Noţiuni specifice;

B)    B) Acte de vorbire;

C)   C) Probleme de fonetică şi de morfo-sintaxă. Primele două secţiuni (Noţiuni specifice şi Acte de vorbire) sunt formulate, în cea mai mare parte, după Nivel prag. Pentru învăţarea limbii române ca limbă străină

.

A) Noţiuni specifice

1. Identificarea şi caracterizarea persoanei (numele; adresa; vârsta; naţionalitatea; profesia; membriifamiliei; gusturi, preferinţe; trăsături de caracter şi de temperament; caracteristici fizice).

2. Educaţie (studii; acte de studii; materii; examene).

3. Viaţa privată şi timpul liber (familia; obişnuinţe zilnice; pasiuni şi interese; radio şi televiziune;spectacole: cinema, teatru, muzică, dans; expoziţii, muzee; lectură şi tipărituri; sport; ocazii festive).

4. Casa şi căminul (tipuri de locuinţe; părţile locuinţei; mobilier; vase şi aparate casnice; întreţinere şi energie; chirie, preţuri de vânzare; calificative referitoare la casă şi locuinţă).

5. Mediul geografic, faună, floră, climat, timp (regiune, peisaj, oraş, cartier; flora şi fauna: vegetaţie, plante, pomi, iarbă, flori, animale, păsări, insecte; climă, vreme: anotimpurile, lunile anului, sărbători).

6. Cazarea şi hrana (hotel; a mânca şi a bea; comunicarea cu angajaţii unui local; mâncare şi băuturi).

7. Cumpărături (a cumpăra în general; a cumpăra alimente; a cumpăra îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii; a cumpăra articole pentru casă; a cumpăra medicamente).

8. Servicii (poştă; telefon; bancă; poliţie).

9. Igiena şi sănătatea (părţile corpului; stări şi necesităţi fiziologice; igienă; boli; servicii medicale).

10. Călătorii, deplasări, transport (indicaţii de orientare; deplasarea la locul de muncă, instituţii;vacanţă, turism; trasporturi publice; călătoria dintr-o ţară în alta; documente de călătorie).

11. Munca şi profesia (activitate profesională; locul de muncă; formarea / pregătirea profesională şi viitoarea profesiune; profesii şi sectoare de activitate).

12. Relaţii sociale (invitaţii, întâlniri; tipuri şi forme de relaţii sociale; corespondenţa).

B) Acte de vorbire

1. Convenţii sociale:

Formule de salut şi de adresare: salutul la întâlnire, răspunsul la salut; salutul la despărţire; adresarea directă, la telefon, în corespondenţă; expresii introductive şi finale necesare în conversaţie.

Formule de prezentare: prezentarea personală, prezentarea unei alte persoane, răspunsuri la prezentare.

Modalităţi de exprimare a mulţumirii şi răspunsul la mulţumiri; scuze: a cere scuze, a accepta / a refuza scuzele; urări şi felicitări (a ura, a felicita, răspunsul la felicitări).

2. Solicitarea şi oferirea de informaţii:

A cere informaţii despre un fapt, a răspunde la cererea de informaţii; a cere / a da explicaţii; a se scuza, a accepta scuzele.

3. Atitudini şi sentimente:

Informaţii legate de atitudini şi sentimente pozitive / neutre / negative: exprimarea plăcerii / neplăcerii; exprimarea mulţumirii / nemulţumirii; exprimarea satisfacţiei / insatisfacţiei; exprimarea interesului / dezinteresului, a preferinţei, a dorinţei, a necesităţii, a regretului; exprimarea fricii, a durerii.

4. Influenţarea acţiunilor:

Autorizarea, permisiunea: a cere autorizarea, permisiunea; a acorda / a refuza autorizarea, permisiunea. Ordine, instrucţiuni: a cere indicaţii, a da ordin, instrucţiuni, indicaţii. Sfaturi: a ceresfaturi, a da sfaturi. Sugestii: a sugera cuiva o acţiune, a cere sugestia, a accepta sugestia. Exortaţia: a îndemna, a stimula. Ajutorul: a cere ajutor, a acorda ajutor. Oferta: a oferi ceva cuiva, a accepta / a declina oferta. Obligaţia: a exprima obligaţia, exprimarea interdicţiei. Propuneri de acţiune: a cere cuiva să facă ceva, refuzul de a face ceva, a încuraja, a promite, a avertiza. Intenţia: a exprima intenţia sau lipsa de intenţie, a exprima dorinţa de acţiune. Invitaţia: a invita, a accepta invitaţia, a refuza invitaţia.

C) Probleme de fonetică şi de morfo-sintaxă

1. Noţiuni de fonetică şi de fonologie:

- Alfabetul limbii române. Vocale, consoane, diftongi, triftongi, vocale în hiat. Alternanţe vocalice şi consonantice. Accent şi intonaţie. Reguli de scriere şi de pronunţare.

2. Substantivul:

- Genul: stabilirea genului după criteriul semantic (semnificaţia substantivelor) şi după cel formal(desinenţele de singular şi de plural ale substantivelor), substantive perechi;

- Numărul: formarea pluralului - desinenţe de plural în funcţie de genul substantivelor, alternanţe fonetice (vocalice şi consonantice) frecvente în trecerea de la singular la plural;

- Cazul. Cazul genitiv: formarea genitivului, genitivul cu prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale specifice, folosirea genitivului. Cazul dativ: formarea dativului, dativul cu prepoziţii specifice, dativul obiect indirect, folosirea dativului. Cazul acuzativ: acuzativul personal şi acuzativul nepersonal, construirea obiectului direct cu prepoziţia pe, dublarea obiectului direct şi a celui indirect cu formele atone ale pronumelui personal în acuzativ şi în dativ. Cazul vocativ: formarea vocativului (substantive comune, substantive proprii nume de persoană).

3. Articolul:

- Articolul nehotărât: forme în funcţie de gen, număr şi caz, poziţia faţă de substantiv;

- Articolul hotărât: forme în funcţie de gen, număr şi caz, poziţia faţă de substantiv, folosirea articolului hotărât şi a articolului nehotărât, absenţa articolului;

- Articolul posesiv (genitival): forme, folosire.

4. Numeralul:

- Numeralul cardinal propriu-zis: forme, folosire: exprimarea timpului, temperatura, calculul aritmetic, aproximaţia numerică;

- Numeralul ordinal: forme, folosire;

- Numeralul colectiv: forme;

- Numeralul adverbial: forme.

5. Adjectivul:

- Adjective cu patru terminaţii: forme în funcţie de gen şi număr, alternanţe fonetice;

- Adjective cu trei terminaţii: forme în funcţie de gen şi număr, alternanţe fonetice;

- Adjective cu două terminaţii: forme în funcţie de gen şi număr, alternanţe fonetice;

- Adjective cu o terminaţie (invariabile);

- Flexiunea adjectivului: acordul adjectivului cu substantivul determinat, topica adjectivului;

- Gradele de comparaţie: Gradul pozitiv, gradul comparativ, gradul superlativ: semantică, structură,adjective fără grade de comparaţie.

6. Pronumele:

- Pronumele personal: forme accentuate şi forme neaccentuate, după gen, număr şi caz; folosire;poziţia faţă de verb, în funcţie de modul şi timpul acestuia; situaţii speciale (dativul posesiv, reluarea şi anticiparea obiectului direct şi a obiectului indirect prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în acuzativ şi în dativ), pronume în dativ, pronume în acuzativ;

- Pronumele reflexiv: forme de acuzativ şi de dativ;

- Pronumele şi adjectivul demonstrativ;

- Pronumele şi adjectivul posesiv;

- Pronumele şi adjectivul interogativ-relativ;

- Pronumele şi adjectivul negativ.

7. Verbul:

- Gruparea verbelor în patru conjugări, în funcţie de terminaţia infinitivului (-a, -ea, -e, -i,-î);

- Modurile personale: Modul indicativ, timpul prezent: afirmativ/ negativ, desinenţe şi sufixe specifice, în funcţie de conjugare, alternanţe fonetice, conjugarea verbelor: verbe neregulate, verbe cu pronume personal în cazul acuzativ (tipul a-l durea), verbe cu pronume reflexiv în cazul acuzativ (tipul a se spăla), verbe şi construcţii verbale cu pronume personal în cazul dativ (tipul a-i plăcea), verbe cu pronume reflexiv în cazul dativ (tipul a-şi aminti), verbe cu două pronume (tipul a i se întâmpla).

Modul indicativ, timpul perfect compus: structura timpului perfect compus, formarea participiului trecut, alternanţe fonetice în structura participiului trecut, participiul trecut al verbelor neregulate, conjugarea verbelor însoţite de pronume, adverbele de mod: mai, şi, prea, tot în structura perfectului compus, adverbe şi structuri adverbiale care pot însoţi verbele la perfect compus, folosirea timpului perfect compus.

Modul indicativ, timpul imperfect: formarea timpului imperfect, alternanţe fonetice,

conjugarea verbelor însoţite de pronume, folosirea imperfectului, relaţia imperfectului cu alte timpuri.

Modul indicativ, timpul mai mult ca perfect: formarea timpului mai mult ca perfect: tema perfectului, sufixe şi desinenţe de m.m.c.p., conjugarea verbelor însoţite de pronume, folosirea timpului mai mult ca perfect. Modul indicativ, timpul viitor (viitor „literar”, viitor „popular”, viitor anterior): formarea timpului viitor, conjugarea verbelor însoţite de pronume, folosirea viitorului.

 Modul conjunctiv, timpurile prezent şi perfect: formarea modului conjunctiv, alternanţe fonetice în trecerea de la indicativ la conjunctiv (la persoanele a III a sg. şi pl.), conjunctivul verbelor neregulate, conjugarea verbelor însoţite de pronume, poziţia adverbelor de mod, folosirea conjunctivului, conjunctivul cu valoare de imperativ.

Modul condiţional-optativ, timpurile prezent şi perfect: formarea modului

condiţional-optativ, conjugarea verbelor însoţite de pronume, adverbele de mod în structura condiţionalului-optativ, valorile modului condiţional-optativ, relaţia modului condiţional-optativ cualte moduri.

Modul imperativ: forme (persoanele a II a singular şi plural, afirmativ şi negativ), verbe

cu forme speciale de imperativ, imperativul verbelor neregulate, verbele pronominale (cu pronume reflexiv în Ac. / D.), poziţia formelor pronominale neaccentuate;

- Modurile nepersonale:

Modul infinitiv, timpurile prezent şi perfect: formare, construcţii cu infinitiv

frecvente în limba română.

Modul participiu: formare, folosire, participiul trecut cu valoare adjectivală, participiul trecut cu valoare adverbială.

Modul gerunziu: formare, valori;

- Diateza pasivă: relaţia dintre diateza activă şi diateza pasivă, formarea diatezei pasive (cu verbul a fi;cu pronumele reflexiv se – reflexivul pasiv), transformarea activului în pasiv.

8. Adverbul:

- Clasificare, comparaţia (gradul pozitiv, comparativ, superlativ), topica.

9. Prepoziţia:

- Prepoziţii cu regim nominal (+ G.; + D.; + Ac.), cu regim verbal (+ verb la infinitiv; + verb la supin), prepoziţii cu sensuri multiple, locuţiuni prepoziţionale, folosirea prepoziţiilor, verbe + prepoziţii;

10. Conjuncţia:

- Tipuri: simple, compuse, funcţionalitatea lor în propoziţie/ frază.

 

11. Structuri sintactice specifice grupului nominal, grupului verbal, grupului adjectival.

 

Modalităţi de evaluare:

- evaluare continuă (prin teste de etapă) pe parcursul semestrului (25 % din nota finală)

- examen scris şi oral la sfârşitul semestrului

 

 

Anul universitar 2012 – 2013

An pregătitor, semestrul al II lea

Limba română şi limbaje de specialitate (curs practic - nivel mediu)

Număr de ore pe săptămână: 10

Programa analitică a Cursului practic de Limba română şi limbaje de specialitate

pentru studenţii străini (anul pregătitor)

Obiective:

- Însuşirea de către studenţii străini a limbajelor de specialitate: limbajul medical, juridic, economic şi tehnic; perfecţionarea cunoştinţelor de limba română, adăugând vocabularului de bază, însuşit în semestrul I, elemente ale limbajelor de specialitate; continuarea predării sintaxei cu accentuarea structurilor proprii diverselor limbaje de specialitate.

- Dobândirea de către studenţi a competenţelor de receptare (înţelegerea textului scris, înţelegerea după auz) şi de producere (scriere, exprimare orală) de texte specifice domeniului juridic, economic, tehnic sau al medicinei, în funcţie de profilul ales, competenţe corespunzătoare nivelului B2, din Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi (CECR), elaborat de Consiliul Europei.

- Atingerea de către studenţi a unui nivel mediu de însuşire a limbii române, care să le permit frecventarea cursurilor universitare în limba română.

Conţinut:

În funcţie de specializările pe care studenţii le vor urma (medicină, drept, economie, învăţământ tehnic), lecţiile de predare au la bază texte care conturează profilul disciplinelor de bază care încep a fi studiate în semestrul al II lea al anului pregătitor: anatomie, chimie, fizică, (profil medical), doctrine politice contemporane, istoria dreptului (profil juridic), algebră şi elemente de analiză matematică, economie politică, geografie economică, (profil economic), algebră şi elemente de analiză matematică,

desen tehnic, geometrie şi trigonometrie (profil tehnic).

Cursul este structurat pe următoarele secţiuni:

1) Probleme de gramatică (sintaxă), de semantică şi de vocabular;

 2) Tehnici de comunicare (scrisă şi orală). Termenii de specialitate sunt definiţi în

textele predate, sunt explicaţi cu ajutorul sinonimelor şi sunt introduşi, mai apoi, în diferite alte contexte. Pentru îmbogăţirea cunoştinţelor lexicale, se mai folosesc familiile de cuvinte (spre a-I deprinde pe studenţi cu sistemul de formare a cuvintelor), cuvintele polisemantice, antonimele. Fixarea materialului lexical se realizează prin diverse tipuri de exerciţii.

Probleme de sintaxă:

- Raporturi sintactice realizate în propoziţie şi la nivelul frazei:

a. Raporturile de coordonare (conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale):

- copulative: şi (ca şi, cât şi, precum şi), nici

- adversative: dar, iar, însă, ci

- disjunctive: ori (...ori), sau (...sau), fie...fie

- conclusive: aşadar, deci, prin urmare

b. Raporturile de subordonare necircumstanţiale (în propoziţii subiective, predicative, atributive,completive directe şi indirecte); subiectul, predicatul, atributul, obiectul direct, obiectul indirect; dinamica sintactică: contragerea şi expansiunea (pentru a înţelege corespondenţa existentă între părţile de propoziţie şi propoziţiile subordonate);

c. Raporturi de subordonare circumstanţiale în propoziţie şi în frază:

- Exprimarea timpului (când?) (simultaneitatea, anterioritatea şi posterioritatea): prin substantiv în acuzativ (precedat sau nu de prepoziţie ori locuţiune prepoziţională), adverb (cu sau fără prepoziţie) sau locuţiune adverbială, verb la gerunziu sau la infinitiv (precedat de prepoziţia până sau de locuţiunea prepoziţională înainte de); conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale, adverbe relative;

-Exprimarea duratei, a limitării în timp şi a iteraţiei;

- Exprimarea locului (unde?): prin substantiv/ substitut (precedat sau nu de prepoziţie ori locuţiune prepoziţională) în acuzativ sau în genitiv; adverb (cu sau fără prepoziţie) ori locuţiune adverbială; adverbe relative (unde, de unde, încotro ...);

- Exprimarea modului (cum?): exprimarea modului propriu-zis, a cantităţii, a progresiei, a comparaţiei, (conformitatea, identitatea, diferenţa/ opoziţia): prin adverb (precedat sau nu de prepoziţie), locuţiune adverbială, numeral cu valoare adverbială, substantiv sau substitut precedat de prepoziţie (cu, fără, de etc.), verb la infinitiv (precedat de prepoziţia fără), verb la gerunziu; substantiv, pronume, adjectiv, verb la infinitiv sau la participiu precedate de adverbe de comparaţie (cu valoare de prepoziţii) sau de

locuţiuni prepoziţionale (ca şi, cât şi, asemenea; decât, ca); adverbe relative, locuţiuni conjuncţionale;

- Exprimarea cauzei (din ce cauză?): prin substantiv sau substitut în acuzativ precedat de prepoziţie (de, din, pentru) sau de locuţiune prepoziţională (din cauză de, din cauza, din pricina), adjectiv (precedat de prepoziţia de), verb la gerunziu; conjuncţii (că, deoarece, căci, fiindcă etc.) sau locuţiuni conjuncţionale (din cauză că, din pricină că etc.);

- Exprimarea scopului (cu ce scop?): prin substantiv/ substitut precedat de prepoziţie (după, în, la ...) sau de locuţiune prepoziţională (în vederea, în scopul ...), verb la supin precedat de prepoziţie (la, pentru, după), verb la infinitiv precedat de prepoziţie (pentru, spre) ori de locuţiune prepoziţională (în scopul, cu scopul ...); conjuncţii (să, ca să ...), locuţiunea conjuncţională pentru ca să;

- Exprimarea condiţiei (cu ce condiţie?): prin substantiv care arată ideea de condiţie (caz, condiţie, ipoteză, eventualitate) precedat, de obicei, de prepoziţia în, substantiv precedat de locuţiunea prepoziţională în caz de, verb la gerunziu; conjuncţii (dacă, de, să) sau locuţiuni conjuncţionale (în caz că ...);

- Exprimarea concesiei (în ciuda cărui fapt?): prin substantiv/ substitut precedat de locuţiune prepoziţională (în ciuda, în pofida, în contra, cu tot, cu toată ...) sau de prepoziţia împotriva, adjectiv/verb la gerunziu precedat uneori de adverbul chiar, verb la infinitiv cu prepoziţia fără; conjuncţii (deşi) sau locuţiuni conjuncţionale (cu toate că, chiar dacă);

- Exprimarea consecinţei: prin conjuncţii (încât, de, că ...) sau locuţiuni conjuncţionale (aşa că, încât să ...);

- Exprimarea mijlocului şi a instrumentului (cu, prin, cu ajutorul);

- Exprimarea relaţiei (despre, în legătură cu, referitor la).

Probleme de semantică şi de vocabular:

- Sensul cuvintelor: sensul propriu şi sensul figurat, sensul fundamental şi sensul secundar, sensul lexical şi sensul gramatical; monosemie şi polisemie; omonime; sinonime; antonime; paronime; pleonasmul; familia de cuvinte;

 

 

Anul universitar 2012-2013

An pregătitor, semestrul I

Elemente de cultură şi civilizaţie românească (curs)

Număr de ore pe săptămână: 2

Programa analitică a cursului Elemente de cultură şi civilizaţie românească (anul pregătitor)

Obiective: Cursul îşi propune să ofere studenţilor străini cunoştinţe de bază de istorie, de geografie, de etnografie şi folclor, de artă, de literatură, care să-i familiarizeze cu unele elemente de cultură şi civilizaţie românească şi să-i facă să acceadă la o cunoaştere corectă şi nuanţată a realităţilor şi a caracteristicilor României.

 

Conţinutul cursului se va organiza în funcţie de următoarea tematică:

1. Câteva generalităţi

1.1. România – privire geografică (situarea pe continent, vecinii, relieful, clima, apele, vegetaţia şi fauna, populaţia, regiunile istorico-geografice şi oraşele mai importante, organizarea administrativteritorială actuală, turismul)

1.2. Limba română, limbă romanică: formarea poporului şi a limbii române; elemente latine în vocabular, fonetică, morfo-sintaxă; elemente traco-dace; influenţele vechi (slavă, greacă, turcă,maghiară) şi noi (franceză, italiană, germană, engleză) exercitate asupra limbii române; dialectele limbii române

1.3. Antroponimie românească: numele de familie şi prenumele

2. Elemente de cultură şi de civilizaţie populară

2.1. Obiceiuri şi tradiţii populare româneşti:

2.1.1. Obiceiuri tradiţionale de Crăciun şi de Anul Nou (obiceiul colindatului, pluguşorul, jocurile cu măşti, sorcova)

2.1.2. Obiceiuri şi tradiţii de Paşte (Postul Paştelui, Săptămâna Mare, vopsirea ouălor, slujba de Înviere)

2.1.3. Obiceiuri de primăvară: Mărţişorul

2.2. Elemente de mitologie românească: mituri şi legende româneşti:

2.2.1. Legende şi poezii populare legate de evenimente istorice sau locuri (legenda întemeierii Moldovei, legenda Mănăstirii Argeşului, legenda Mureşului şi a Oltului)

2.2.2. Între Vlad Ţepeş şi Dracula sau între realitatea istorică şi fabulaţie

3. Elemente de istorie a României

3.1. România în devenirea ei istorică (formarea statelor feudale: Moldova, Transilvania, Ţara Românească. Momentul 1600. Formarea statului modern român: momentul 1859 – Unirea principatelor. 1877 – independenţa. 1918 – formarea României Mari. Perioada interbelică)

3.2. România în perioada comunistă. Momentul Decembrie 1989. Perioada actuală

4. Elemente de artă românească

4.1. Arta românească veche - Marile sinteze ale artei româneşti vechi: bisericile din Bucovina

4.2. Arta modernă:

4.2.1. Pictura românească: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian

4.2.2. Sculptura românească: Constantin Brâncuşi

4.2.3. Muzica românească: George Enescu

5. Elemente de literatură română: scriitori români reprezentativi

5.1. Mihai EMINESCU (1850 – 1889)

- Luceafărul (fragment)

- Mai am un singur dor

5.2. Ion Luca CARAGIALE (1852 – 1912)

- Căldură mare

- Conu Leonida faţă cu recţiunea (fragment)

5.3. Liviu REBREANU (1885 – 1944)

- Ciuleandra (fragment)

5.4. George BACOVIA (1881 – 1957)

- Lacustră

Material didactic şi auxiliar:

Hărţi, diverse albume, CD-uri cu imagini, materiale video (prezentări power point, filme), CD-uri audio, fişe de prezentare a scriitorilor români, fotocopii ale textelor de analizat

Modalităţi de evaluare: examen scris şi oral la sfârşitul semestrului (examenul oral constă în prezentarea unei expuneri, în limba română, cu subiect de cultură şi civilizaţie românească)

 

 

 

Anul universitar 2012 – 2013

Bursieri Erasmus, semestrul I

Limba română (curs practic - nivel elementar)

Număr de ore pe săptămână: 12

Programa analitică a Cursului practic de Limba română

pentru studenţii străini bursieri Erasmus

 

Obiective:

Cursul se adresează studenţilor străini din diverse universităţi europene, care beneficiază de o bursă Erasmus.

 Fiind un curs activ, orientat spre româna practică, cursul de limba română pentru

studenţii străini bursieri Erasmus urmăreşte: însuşirea de către studenţii străini a limbii române vorbite şi scrise; dobândirea competenţelor lingvistice (înţelegerea limbii vorbite, exprimarea orală, înţelegerea limbii scrise, redactarea corectă a unui text scris, interacţiunea în conversaţie),corespunzătoare nivelurilor A1 şi A2, stabilite de Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi (CECR), elaborat de Consiliul Europei.

Conţinut:

Lecţii de fonetică şi de gramatică; activităţi şi aplicaţii practice pentru consolidarea structurilor învăţate şi pentru dezvoltarea fluenţei în comunicare (texte, exerciţii gramaticale; compoziţii şi conversaţii pe diverse teme; lectura şi comentariul unor articole din ziare/ reviste şi al unor texte literare; rezumatul unor texte literare).

Cursul este structurat pe trei secţiuni:

A) Noţiuni specifice;

B) Acte de vorbire;

C) Probleme de

fonetică şi de morfo-sintaxă. Primele două secţiuni (Noţiuni specifice şi Acte de vorbire) sunt formulate, în cea mai mare parte, după Nivel prag. Pentru învăţarea limbii române ca limbă străină2.

A) Noţiuni specifice

1. Identificarea şi caracterizarea persoanei (numele; adresa; vârsta; naţionalitatea; profesia; membrii familiei; gusturi, preferinţe; trăsături de caracter şi de temperament; caracteristici fizice).

2. Educaţie (studii; acte de studii; materii; examene).

3. Viaţa privată şi timpul liber (familia; obişnuinţe zilnice; pasiuni şi interese; radio şi televiziune;nspectacole: cinema, teatru, muzică, dans; expoziţii, muzee; lectură şi tipărituri; sport; ocazii festive).

4. Casa şi căminul (tipuri de locuinţe; părţile locuinţei; mobilier; vase şi aparate casnice; întreţinere şi energie; chirie, preţuri de vânzare; calificative referitoare la casă şi locuinţă).

5. Mediul geografic, faună, floră, climat, timp (regiune, peisaj, oraş, cartier; flora şi fauna: vegetaţie, plante, pomi, iarbă, flori, animale, păsări, insecte; climă, vreme: anotimpurile, lunile anului, sărbători).

6. Cazarea şi hrana (hotel; a mânca şi a bea; comunicarea cu angajaţii unui local; mâncare şi băuturi).

7. Cumpărături (a cumpăra în general; a cumpăra alimente; a cumpăra îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii; a cumpăra articole pentru casă; a cumpăra medicamente).

8. Servicii (poştă; telefon; bancă; poliţie).

9. Igiena şi sănătatea (părţile corpului; stări şi necesităţi fiziologice; igienă; boli; servicii medicale).

10. Călătorii, deplasări, transport (indicaţii de orientare; deplasarea la locul de muncă, instituţii; vacanţă, turism; trasporturi publice; călătoria dintr-o ţară în alta; documente de călătorie).

11. Munca şi profesia (activitate profesională; locul de muncă; formarea / pregătirea profesională şi viitoarea profesiune; profesii şi sectoare de activitate).

13. Relaţii sociale (invitaţii, întâlniri; tipuri şi forme de relaţii sociale; corespondenţa).

B) Acte de vorbire

1. Convenţii sociale:

Formule de salut şi de adresare: salutul la întâlnire, răspunsul la salut; salutul la despărţire; adresarea directă, la telefon, în corespondenţă; expresii introductive şi finale necesare în conversaţie.

Formule de prezentare: prezentarea personală, prezentarea unei alte persoane, răspunsuri la prezentare.

Modalităţi de exprimare a mulţumirii şi răspunsul la mulţumiri; scuze: a cere scuze, a accepta / a refuza scuzele; urări şi felicitări (a ura, a felicita, răspunsul la felicitări).

2. Solicitarea şi oferirea de informaţii:

A cere informaţii despre un fapt, a răspunde la cererea de informaţii; a cere / a da explicaţii; a se scuza, a accepta scuzele.

3. Atitudini şi sentimente:

Informaţii legate de atitudini şi sentimente pozitive / neutre / negative: exprimarea plăcerii / neplăcerii; exprimarea mulţumirii / nemulţumirii; exprimarea satisfacţiei / insatisfacţiei; exprimarea interesului / dezinteresului, a preferinţei, a dorinţei, a necesităţii, a regretului; exprimarea fricii, a durerii.

4. Influenţarea acţiunilor:

Autorizarea, permisiunea: a cere autorizarea, permisiunea; a acorda / a refuza autorizarea, permisiunea. Ordine, instrucţiuni: a cere indicaţii, a da ordin, instrucţiuni, indicaţii. Sfaturi: a cere sfaturi, a da sfaturi. Sugestii: a sugera cuiva o acţiune, a cere sugestia, a accepta sugestia. Exortaţia: a îndemna, a stimula. Ajutorul: a cere ajutor, a acorda ajutor. Oferta: a oferi ceva cuiva, a accepta / a declina oferta. Obligaţia: a exprima obligaţia, exprimarea interdicţiei. Propuneri de acţiune: a cere cuiva să facă ceva, refuzul de a face ceva, a încuraja, a promite, a avertiza. Intenţia: a exprima intenţia sau lipsa de intenţie, a exprima dorinţa de acţiune. Invitaţia: a invita, a accepta invitaţia, a refuza invitaţia.

C. Noţiuni de fonetică şi de fonologie:

- Alfabetul limbii române. Vocale, consoane, diftongi, triftongi, vocale în hiat. Alternanţe vocalice şi consonantice. Accent şi intonaţie. Reguli de scriere şi de pronunţare.

2. Substantivul:

- Genul: stabilirea genului după criteriul semantic (semnificaţia substantivelor) şi după cel formal (desinenţele de singular şi de plural ale substantivelor), substantive perechi;

- Numărul: formarea pluralului - desinenţe de plural în funcţie de genul substantivelor, alternanţefonetice (vocalice şi consonantice) frecvente în trecerea de la singular la plural;

- Cazul. Cazul genitiv: formarea genitivului, genitivul cu prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale specifice, folosirea genitivului. Cazul dativ: formarea dativului, dativul cu prepoziţii specifice, dativul obiect indirect, folosirea dativului. Cazul acuzativ: acuzativul personal şi acuzativul nepersonal, construirea obiectului direct cu prepoziţia pe, dublarea obiectului direct şi a celui indirect cu formele atone ale pronumelui personal în acuzativ şi în dativ;

3. Articolul:

- Articolul nehotărât: forme în funcţie de gen, număr şi caz, poziţia faţă de substantiv;

- Articolul hotărât: forme în funcţie de gen, număr şi caz, poziţia faţă de substantiv, folosirea articolului hotărât şi a articolului nehotărât, absenţa articolului;

4. Numeralul:

- Numeralul cardinal propriu-zis: forme, folosire: exprimarea timpului, temperatura, calculul aritmetic, aproximaţia numerică;

- Numeralul ordinal: forme, folosire;

5. Adjectivul:

- Adjective cu patru, trei, două terminaţii: forme în funcţie de gen şi număr, alternanţe fonetice, adjective cu o terminaţie (invariabile);

- Flexiunea adjectivului: acordul adjectivului cu substantivul determinat; topica adjectivului;

- Gradele de comparaţie: Gradul pozitiv, gradul comparativ, gradul superlativ: semantică, structură, adjective fără grade de comparaţie.

6. Pronumele:

- Pronumele personal: forme accentuate şi forme neaccentuate, după gen, număr şi caz; folosire; poziţia faţă de verb, în funcţie de modul şi timpul acestuia; situaţii speciale (dativul posesiv, reluarea şi anticiparea obiectului direct şi a obiectului indirect prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în acuzativ şi în dativ);

- Pronumele reflexiv: forme de acuzativ şi de dativ;

- Pronumele şi adjectivul demonstrativ;

- Pronumele şi adjectivul posesiv;

- Pronumele şi adjectivul interogativ-relativ;

- Pronumele şi adjectivul negativ.

7. Verbul:

- Gruparea verbelor în patru conjugări, în funcţie de terminaţia infinitivului (-a, -ea, -e, -i, -î);

- Modurile personale: Modul indicativ, timpul prezent: afirmativ/ negativ, desinenţe şi sufixe specifice, în funcţie de conjugare, alternanţe fonetice, conjugarea verbelor: verbe neregulate, verbe cu pronume personal în cazul acuzativ (tipul a-l durea), verbe cu pronume reflexiv în cazul acuzativ (tipul a se spăla), verbe şi construcţii verbale cu pronume personal în cazul dativ (tipul a-i plăcea), verbe cu pronume reflexiv în cazul dativ (tipul a-şi aminti), verbe cu două pronume (tipul a i se întâmpla).

Modul indicativ, timpul perfect compus: structura timpului perfect compus, formarea participiului trecut, alternanţe fonetice în structura participiului trecut, participiul trecut al verbelor neregulate, conjugarea verbelor însoţite de pronume, adverbele de mod: mai, şi, prea, tot în structura perfectului compus, adverbe şi structuri adverbiale care pot însoţi verbele la perfect compus, folosirea timpului perfect compus.

 Modul indicativ, timpul imperfect: formarea timpului imperfect, alternanţe fonetice,

conjugarea verbelor însoţite de pronume, folosirea imperfectului, relaţia imperfectului cu alte timpuri.

Modul indicativ, timpul viitor (viitor „literar”, viitor „popular”, viitor anterior): formarea timpului viitor, conjugarea verbelor însoţite de pronume, folosirea viitorului. Modul conjunctiv, timpul prezent: formarea modului conjunctiv, alternanţe fonetice în trecerea de la indicativ la conjunctiv (la persoanele a III a sg. şi pl.), conjunctivul verbelor neregulate, conjugarea verbelor însoţite de pronume, poziţia adverbelor de mod, folosirea conjunctivului, conjunctivul cu valoare de imperativ.

Modul condiţional optativ, timpul prezent: formarea modului condiţional-optativ, conjugarea verbelor însoţite de pronume, adverbele de mod în structura condiţionalului-optativ, valorile modului condiţional-optativ, relaţia modului condiţional-optativ cu alte moduri. Modul imperativ: forme (persoanele a II a singular şi plural, afirmativ şi negativ), verbe cu forme speciale de imperativ, imperativul verbelor neregulate, verbele pronominale (cu pronume reflexiv în Ac. / D.), poziţia formelor pronominale  neaccentuate;

- Diateza pasivă: relaţia dintre diateza activă şi diateza pasivă, formarea diatezei pasive (cu verbul a fi; cu pronumele reflexiv se – reflexivul pasiv), transformarea activului în pasiv.

8. Adverbul:

- Clasificare, comparaţia (gradul pozitiv, comparativ, superlativ), topica.

9. Prepoziţia:

- Prepoziţii cu regim nominal (+ G.; + D.; + Ac.), cu regim verbal (+ verb la infinitiv; + verb la supin), prepoziţii cu sensuri multiple, locuţiuni prepoziţionale, folosirea prepoziţiilor, verbe + prepoziţii;

10. Conjuncţia:

- Tipuri: simple, compuse, funcţionalitatea lor în propoziţie/ frază.

Material didactic şi auxiliar: Fişe de lucru cu scheme şi tabele gramaticale, fişe cu exerciţii gramaticale concentrate asupra dificultăţilor specifice de învăţare a limbii române de către străini (genul neutru; formarea pluralului substantivelor; articolul hotărât enclitic; articolul posesiv-genitival; formele şi funcţiile sintactice ale substantivelor în cazurile genitiv şi dativ; conjugarea verbelor neregulate; verbe pronominale, de tipul: a-i plăcea, a-l durea, a-şi aminti, a se spăla, a i se părea;

verb1 + verb2 conjunctiv; dativul posesiv; dublarea dativului şi a acuzativului personal etc.), liste şi familii de cuvinte (nuclee tematice; antonime şi sinonime; paronime; cuvinte ale căror forme induc erori de natură semantică, din cauza interferenţei dintre limbi), publicaţii româneşti (ziare, reviste), imagini, desene, fotografii, înregistrări audio şi video, manuale de limba română ca limbă străină, diverse gramatici, dicţionare.

 

 

Modalităţi de evaluare: examen scris şi oral