DespreIstoricÎnființarea

Înfiinţarea şi instituţionalizarea Universităţii din Craiova

Demersurile de întemeiere a unei instituţii universitare în inima Olteniei au fost încununate prin Legea nr. 138 pentru înfiinţarea şi organizarea Universităţii din Craiova şi a Eforiei ei, promulgată de Majestatea Sa, Regele Mihai I, la 21 aprilie 1947 şi publicată în Monitorul Oficial al Regatului României (25 aprilie 1947).

În pofida prevederilor legale, Universitatea din Craiova a funcţionat, iniţial, doar prin intermediul Facultăţii de Agronomie (specializarea Îmbunătăţiri funciare şi geniu rural), celelalte facultăţi neputând fi organizate pentru a-şi deschide cursurile (în anul şcolar 1947-1948 şi anii imediat următori).

Asigurarea condiţiilor administrative de susţinere a procesului de învăţământ a revenit Eforiei Universităţii, care a avut un rol esenţial în dotarea acestuia cu baza materială, în organizarea cadrelor didactice şi remunerarea acestora. Totodată, s-a preocupat de amenajarea unui cămin studenţesc cu 120 de locuri, în Hotelul Minerva şi a unei cantine, în subsolul localului din Str. Libertăţii, nr. 27, unde puteau lua masa circa 100 de studenţi.

În baza articolului 6 al Legii nr. 138/1947, Ministerul Educaţiei Naţionale a numit, în luna noiembrie a aceluiaşi an, prin decizie, primul Consiliu profesoral provizoriu al Facultăţii de Agronomie, alcătuit din:

  • Prof. univ. Ilie Murgulescu – Rectorul Institutului Politehnic din Timişoara;
  • Prof. univ. Gherasim Constantinescu – Decanul Facultăţii de Agronomie din Timişoara;
  • Prof. univ. Gheorghe Bontea – de la Facultatea de Agronomie din Bucureşti;
  • Prof. univ. Constantin Cîlcineanu – de la Facultatea de Agronomie din Cluj;
  • Prof. univ. Pompiliu Nicolau – de la Institutul Politehnic din Timişoara (care a fost numit şi decan al Facultăţii de Agronomie din Craiova).

După şedinţele Consiliului profesoral din 12 şi 13 decembrie 1947 (la care au luat parte şi miniştrii Traian Săvulescu, Ştefan Voitec şi Gheorghe Vasilichi) s-au definitivat planurile de învăţământ, specializările şi catedrele Facultăţii de Agronomie. Primul examen de admitere s-a desfăşurat în toamna anului 1947, pentru anul universitar 1947-1948, la care s-au înscris 670 de tineri (540 fiind din Oltenia) pe un număr de 200 de locuri. Dintre cei admişi, 85% erau din Oltenia, 11,5% din Muntenia, iar restul din alte regiuni ale ţării.

Unul dintre obiectivele reformei învăţământului (iniţiată în luna august 1948) viza diversificarea studiului agronomic prin crearea unor facultăţi agricole specializate, fapt ce avea să influenţeze evoluţia ulterioară a structurii academice din Craiova. În anul 1948 a avut loc o reorganizare a învăţământului superior craiovean, în urma căreia a luat naştere Institutul Agronomic, cu cele două facultăţi: de Agricultură şi de Maşini Agricole (devenită, ulterior, Facultatea de Mecanizarea Agriculturii).

 

Evoluţia Institutului Agronomic în perioada 1948-1962 a implicat apariţia de noi catedre şi specializări (Agricultură şi pedologie, Fitotehnie, Zootehnie, Organizarea Întreprinderilor Agricole de Stat (I.A.S.), Botanică, Chimie-fiziologie vegetală şi, respectiv, fizico-matematici, mecanică, tractoare auto, maşini agricole, reparaţii ş.a.). În paralel, a crescut numărul studenţilor, de la 362, câţi erau în anul universitar 1948-1949, la 1088, în anul 1957-1958 şi s-a dezvoltat baza materială (laboratoare, ateliere, centre experimentale).

În cadrul Institutului Agronomic s-a îmbinat pregătirea teoretică a studenţilor cu cea practică, prin participarea directă la activităţile cu specific agricol. Acest lucru s-a realizat prin intermediul „Gospodăriei didactice” şi a centrelor experimentale. Prima a dobândit în proprietate şi folosinţă o suprafaţă de 302 ha, situate în localitatea Coţofeni, la 20 km de oraşul Craiova. În 1956, Institutul a mai primit un teren cu o întindere de 879 ha, la Şimnic (localitate situată la 3 km de Craiova). Spre sfârşitul aceluiaşi an, Gospodăria didactică a circumscris administrativ cele două terenuri (împreună cu clădirile aferente), luându-şi titulatura de „Gospodăria didactică Şimnic-Coţofeni” şi a constituit locul de desfăşurare a lucrărilor practice ale studenţilor şi cadrelor didactice. Baza de cercetare a Institutului, în special în perioada 1948-1962, a fost asigurată şi de către centrele experimentale de la Tâmbureşti şi Rânca. Suportul aplicativ al procesului de învăţământ a fost completat, în anul 1953, cu Grădina Botanică.

Din anul 1962 se înregistrează o nouă etapă în viaţa Institutului Agronomic din Craiova, ilustrată, în principal, de transferarea, prin hotărâre a Ministerului Învăţământului, a Facultăţii de Mecanizarea Agriculturii din Craiova la Institutul Politehnic din Timişoara, şi de înfiinţarea, în acelaşi an, a unei Facultăţi de Horticultură. Deci, Institutul Agronomic din Craiova a funcţionat până în 1966 cu cele două facultăţi: de Agricultură şi de Horticultură. Între 1948-1958, Institutul Agronomic a cuprins 14 catedre şi 56 de specializări, având un personal didactic de reală competenţă, care a pus bazele cercetării ştiinţifice agricole în Craiova şi ale calificării profesionale a inginerilor agronomi în zona Olteniei (până în anul 1966 inclusiv, au absolvit la Craiova 1482 de ingineri agronomi).

 

Facultatea de Horticultură a funcţionat în anul universitar 1962-1963 cu doi ani de studii, în anul I fiind selectaţi prin concursul de admitere 114 studenţi, iar, în anul II, 76 studenţi – transferaţi de la Facultatea de Agricultură din Craiova şi de la Facultatea de Horticultură a Institutului Agronomic „Nicolae Bălcescu” din Bucureşti.

Planul iniţial de învăţământ a cuprins cursuri teoretice, lucrări practice de laborator şi de teren, seminare şi practică de conducere în producţie, la care s-au adăugat, mai târziu, şi excursiile de studiu.

De remarcat faptul că, printre studenţii Facultăţii de Horticultură, s-au numărat şi tineri originari din alte provincii istorice decât Oltenia, în special din Banat, Crişana şi Transilvania. În anul 1966, au terminat cursurile facultăţii 66 de studenţi, care au constituit prima promoţie de absolvenţi ai acesteia.

Concomitent cu procesul transformărilor economice şi sociale s-a diversificat şi învăţământul superior din Craiova. Astfel, în anul 1951, a luat fiinţă, în Craiova, Institutul de Maşini şi Aparate Electrice, îndeosebi pentru a pregăti specialişti, utili „în planul de electrificare a ţării şi de realizare a echipamentului electronic necesar industriei noastre” şi al căror beneficiar direct avea să fie uzina „Electroputere” din Craiova. În primul an, Institutul a funcţionat cu o singură facultate, cea de Electrotehnică, la care, în anul 1953, s-a adăugat Facultatea de Electrificare a Industriei, Agriculturii şi Transporturilor. În anul 1956, s-a reorganizat, cuprinzând, de data aceasta, doar Facultatea de Electrotehnică (cu două secţii de specializare: cea de Maşini şi aparate electrice şi Electrificare industrială şi rurală) şi purtând numele de „Institutul Tehnic”. La sfârşitul anului universitar 1956-1957, institutul craiovean este subordonat Institutului Politehnic din Bucureşti, funcţionând, în aceste condiţii, până în anul 1958, când a fost desfiinţat. De menţionat că directorul Institutului Tehnic a fost eminentul prof. univ. dr. ing. Cezar Parteni-Antoni (viitorul rector al Institutului Politehnic Bucureşti).

Dezvoltarea învăţământului preuniversitar în ţara noastră a impus necesitatea pregătirii unui număr tot mai mare de cadre didactice de specialitate, îndeosebi pentru şcolile din mediul rural.

Astfel, la 1 octombrie 1959 s-a înfiinţat la Craiova „Institutul Pedagogic de 3 ani” (prin Ordinul nr. 329 din 21 septembrie, emis de Ministerul Învăţământului şi Culturii) cu scopul de a pregăti cadrele didactice care să predea în învăţământul gimnazial. În anul 1959-1960, Institutul a funcţionat cu trei secţii: Filologie; Chimie şi Ştiinţe naturale şi cunoştinţe agricole teoretice şi practice; Matematică – Fizică şi cunoştinţe industriale teoretice şi practice.

Începând cu anul universitar 1960-1961, Institutul Pedagogic este reorganizat, proces în urma căruia au luat naştere patru facultăţi:

  • Facultatea de Filologie – cu secţiile: Limba şi literatura română şi Limba română şi limba rusă;
  • Facultatea de Fizică - Chimie – cu secţia Fizică-Chimie şi cunoştinţe industriale teoretice şi practice;
  • Facultatea de Matematică – cu secţia Matematică;
  • Facultatea de Ştiinţe naturale – cu secţia Ştiinţe naturale şi cunoştinţe practice.

În anul 1961-1962, profilul Institutului se completează cu Facultatea de Istorie -Geografie (având secţia de Istorie - Geografie).

Dacă în primul an universitar, 1959-1960, Institutul Pedagogic avea doar 269 studenţi, în anul 1965-1966, numărul acestora a crescut la 1542 (repartizaţi pe facultăţi în felul următor: Filologie – 616, Istorie-Geografie – 416, Ştiinţe naturale – 190, Fizică - Chimie – 175 şi Matematică – 105). Aceeaşi ascensiune a cunoscut-o şi numărul personalului didactic, crescând de la 24, în anul inaugural (1959-1960), la 109 cadre didactice, în anul 1965-1966. Până în toamna anului 1965, cursurile Institutului au fost absolvite de patru promoţii, asigurându-se pregătirea profesională a 961 de cadre didactice (239 profesori de limba şi literatura română, 102 de istorie-geografie, 245 de ştiinţe naturale şi agricole, 160 profesori de fizică - chimie şi 215 de matematică).

În anul 1965 s-a încheiat etapa preliminară a organizării învăţământului superior din Craiova, care, prin intermediul Institutelor Agronomic, Tehnic şi Pedagogic de trei ani, a pus bazele unei pregătiri academice competente (acoperind o arie largă a domeniilor de specialitate: agricol, horticol, electrotehnic, filologic, pedagogic ş.a.) şi a unui corp profesoral capabil să orienteze demersul educativ şi în alte direcţii de specializare. S-au constituit, astfel, premisele şi condiţiile (ştiinţifice, didactice şi administrative) necesare înfiinţării şi consolidării unui centru universitar la Craiova.

 

Statutul juridic al Universităţii din Craiova a fost reconfirmat prin Hotărârea Consiliului de Miniştri al R.S.R., nr. 894/27 august 1965 (publicată în Buletinul Oficial al R.S.R., nr. 2, din 10 septembrie 1965), prin care se prevedea că Universitatea din Craiova va cuprinde: Facultatea de Matematică, Facultatea de Chimie, Facultatea de Filologie, Facultatea de Ştiinţe Economice, Facultatea de Electrotehnică, Facultatea de Agricultură şi Facultatea de Horticultură. Hotărârea stipula că, odată cu înfiinţarea Universităţii, Institutul Agronomic își încetează existenţa, facultăţile sale trecând în cadrul Universității, iar Institutul Pedagogic de trei ani va continua să funcţioneze cu Facultatea de Istorie - Geografie şi Facultatea de Ştiinţe Naturale, dar va fi integrat administrativ şi funcţional noii instituţii universitare. 

(Sursă: Monografia Universităţii din Craiova, 2008, Editura Universitaria, Editura Beladi, coordonatori Ion Vladimirescu, Dumitru Otovescu).