Despre Istoric Premise Educaționale

Demersuri pentru crearea învăţământului superior în Craiova

Încă din secolul al XVIII-lea, episcopul Damaschin al Râmnicului cerea „o şcoală superioară pentru Oltenia”, deziderat introdus de Nicolae Bălcescu şi de luptătorii de la 1848 în Proclamaţia de la Izlaz.

Primul deziderat legat de înfiinţarea Universităţii din Craiova a fost inclus în programul revoluţionar de la 1848, de Nicolae Bălcescu şi citit de I. H. Rădulescu în „Proclamaţia de la Islaz”. Conţinutul acestui discurs critica învăţământul cu taxă, ce nu oferea şanse egale tuturor celor care voiau să studieze în şcolile româneşti şi „decreta o învăţătură pentru toţi egală, progresivă, integrală şi, pe cât va fi cu putinţă, după facultăţile fiecăruia şi fără nici o plată”.

Eşecul Revoluţiei de la 1848 a dus la nerealizarea acestor deziderate, însă reformele şcolare ce au urmat Revoluţiei s-au fundamentat pe principiile paşoptiste. Astfel, în condiţiile realizării Unirii din 1859, Legea instrucţiunii publice de la 1864 a definit cadrul necesar modernizării învăţământului românesc şi a făcut posibilă unificarea lui pe întreg teritoriul Principatelor Române.

Un rol important în restructurarea învăţământului românesc l-au avut personalităţi, precum: Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, G. Costaforu, Spiru Haret ş.a.

 

În martie 1898, Spiru Haret, Ministrul Instrucţiunii Publice, iniţiază Legea asupra învăţământului secundar şi superior, care va reglementa procesul învăţământului până în anul 1948. Principalele modificări aduse de această lege au vizat specializarea liceelor pe profiluri şi au pus bazele cadrului organizatoric al instituţiilor de învăţământ superior.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, demersurile referitoare la înfiinţarea unor structuri universitare la Craiova s-au reluat prin iniţiativele a diverse societăţi ştiinţifice, publicaţii şi a numeroşi oameni de cultură.

 

În anul 1874, se înfiinţează „Societatea craioveană pentru învăţământul şi cultura poporului”, ce va susţine promovarea învăţământului prin iniţiativă privată.

La începutul secolului al XX-lea se amplifică preocupările şi demersurile pentru apariţia unei instituţii universitare în Craiova. În 1919-1920 se înfiinţează „Federaţia corpului didactic”, iar în anii 1932, 1933 sunt consemnate şi alte încercări de constituire a unor asociaţii a cadrelor didactice craiovene.

În preajma Primului Război Mondial, o grupare de intelectuali craioveni a semnat articolul „O mişcare pentru înfiinţarea Academiei comerciale la Craiova este necesară” (apărut în revista Viaţă nouă), în care se argumentau necesitatea, rolul şi implicaţiile unei şcoli superioare în cadrul socio-cultural al Olteniei.

Iniţiative susţinute pentru înfiinţarea unei universităţi în Craiova sunt prezente în activitatea societăţii „Prietenii ştiinţei” (creată de către Gh. Laugier) şi în paginile revistei Arhivele Olteniei. Începând cu anul 1922, această revistă a militat şi pentru reînfiinţarea Teatrului Naţional din Craiova, pentru elaborarea unui Dicţionar istoric al Olteniei şi a unei bibliografii istorice a acestei zone.

Ulterior, membrii societăţii „Prietenii ştiinţei”, încurajaţi de promisiunile făcute de dr. C. Angelescu, Ministrul Instrucţiunii, au depus, pe de 26 noiembrie 1925, un memoriu pentru înfiinţarea Universităţii din Craiova. Memoriul arăta, printre altele, şi avantajele pe care le putea avea apariţia Universităţii, pentru promovarea şi dezvoltarea învăţământului în Oltenia, însă a rămas fără nici un rezultat. Reluarea lui, în anul 1928, a beneficiat de răspunsul ministrului C. Angelescu, care preciza posibilitatea înfiinţării doar a unui Institut de înalte studii agricole şi comerciale.

 

În anul 1929 a avut loc o întrunire publică în sala de recepţii a Palatului Administrativ, la care au participat mii de cetăţeni craioveni, sub preşedinţia profesorului I. Bianu, preşedintele Academiei Române, şi Gh. Ţiţeica, vicepreşedintele Academiei Române. Prin moţiunea votată cu acest prilej s-a propus înaintarea demersurilor pe lângă Parlament şi Guvern pentru constituirea unei instituţii de învăţământ superior la Craiova.

 

În 1941, I. Bianu a semnat un nou memoriu în care se solicita întemeierea „unui aşezământ de grad universitar” şi a unei „Eforii universitare”.

Aceste acţiuni au culminat, în anul 1943, prin desfăşurarea unor întruniri publice la Drobeta-Turnu Severin, Târgu Jiu, Râmnicu-Vâlcea, Caracal, Craiova şi Slatina, care au avut ca scop obţinerea acordurilor pentru înfiinţarea unei academii comerciale, a unei facultăţi de agricultură şi a unei facultăţi de medicină în Craiova.

De asemenea, Asociaţia Generală a Oltenilor a organizat o conferinţă (5 septembrie 1943) cu subiectul „Şcoli de grad universitar pentru Craiova”, ţinută la Sala Dalles de dr. doc. M. Cănciulescu, care a formulat, ulterior, şi un „Memoriu” în vederea apariţiei, la Craiova, a celui de-al patrulea centru naţional de învăţământ medical superior.

Un alt moment important este legat de data de 27 decembrie 1944, când, în Sala Apollo, a avut loc o „mare adunare cetăţenească”, unde s-a adoptat o moţiune prin care se cerea înfiinţarea „Universităţii oltene” (cu o facultate de medicină, o politehnică cu secţiile: construcţii, electrotehnică şi agronomie şi o Academie Centrală)

(Sursă: Monografia Universităţii din Craiova, 2008, Editura Universitaria, Editura Beladi, Monografie coordonată de: ION VLADIMIRESCU; DUMITRU OTOVESCU)